“Marea Comisie, care în fond te atestă, se numeşte Măria-sa Publicul. Pentru acest stăpân al destinului nostru, trebuie să facem mereu mai mult în arta noastră, în sensul că trebuie să oferim permanent noutatea, cuvântul pe care ar dori să-l spună, sentimentul pe care ar dori să şi-l exprime. Când vom ajunge la această performanţă, vom putea spune că ne-am împlinit. Şi doresc lucrul acesta pentru fiecare dintre cei care s-au dedicat cântecului popular românesc !”
Ion Dolănescu
Despre fundaţie
Fundaţia Culturală „Ion Dolănescu” a fost constituită în septembrie 2009, la 6 luni de la dispariţia marelui artist, pentru a i se cinsti memoria.
Îşi are sediul chiar în casa părintească din Perşinari, acolo unde s-a născut interpretul Ion Dolănescu.
Principalul scop este promovarea muzicii populare autentice şi a tradiţiilor strămoşeşti, pentru care Ion Dolănescu şi-a dedicat întreaga viaţă şi activitate.
Ultima dorinţă a marelui interpret a fost să i se scrie cartea vieţii. O dorinţă împlinită. Volumul „Ion Dolănescu, o viaţă de cântec”, autor Luminiţa Tucă, a fost publicat sub egida Fundaţiei Culturale „Ion Dolănescu”.
Activitatea Fundaţiei Culturale „Ion Dolănescu” cuprinde însă numeroase proiecte între care un Festival ce va purta numele artistului, manifestare culturală cu caracter periodic, despre care vom reveni cu informaţii.
Ion Dolănescu a fost dâmboviţean, din Perşinari. Şi-a cântat cu drag, întreaga viaţă, meleagurile natale. S-a îndrăgostit de cântec în fragedă copilărie. Nici nu ştia să vorbească bine dar învăţase să îngâne un cântecel şi să joace hora cu copiii de prin vecini. Îi tresărea inima când o auzea pe Maria Lătăreţu la difuzorul agăţat pe perete, într-un cui, acasă. Anii au trecut iar Ion Dolănescu a crescut. La staţia de radioficare de la Nucet i se auzea glasul în trei-patru sate. Destinul i-a scos în cale, la început de drum, o mare interpretă: Maria Tănase, care l-a descoperit pe scena Casei de Cultură din Târgovişte şi l-a învăţat să-şi urmeze destinul în lumea cântecului popular.
Timpul a trecut şi, neîngăduitor, l-a luat dintre noi pe Ion Dolănescu, înainte de vreme. Vestea plecării sale la Ceruri, în după-amiaza zilei de 19 martie 2009, a cutremurat o ţară întreagă iar la înmormântarea marelui artist s-au adunat mii de oameni ca să-şi ia rămas bun, să-i aducă lumină şi flori şi să-l petreacă pe ultimul drum.
Ion Dolănescu ne-a lăsat glasul său cald, conturat de expresivitatea interpretării, în înregistrările de arhivă ale Televiziunii Române, radioului şi ale caselor de discuri la care a imprimat 100 de albume cu melodii de petrecere, de dor şi de dragoste, balade, doine şi romanţe.
Ion Dolănescu a pus în cântec şi necaz şi bucurie. A filtrat cântecul prin sufletul său, apoi l-a slobozit în lume, să bucure ori să aducă alinare. Glasul său a fost leac pentru toţi românii care s-au regăsit în melodiile sale, atent meşteşugite.
