O voce caldă, plăcut timbrată, conturată de expresivitatea interpretării. Cântecul său este plămădit din foşnetul frunzei, din cântatul cucului, din fluieratul mierlelor, din cursul mai domol sau mai vioi al Dâmboviţei, care i-a călăuzit paşii spre Bucureşti din Perşinarii natali. Ion Dolănescu a pus în cântec jalea şi lacrimile străbunilor săi, oglindite în doinele şi baladele pe care le-a interpretat, dar şi bucuria primilor fiori ai dragostei. Încă de la momentul debutului la radio s-a bucurat de o popularitate ieşită din comun. şi-a creat propriul stil, pe care mulţi s-au străduit să-l imite.