"Un veac de dor matern" de Ion Proca
"În această muncă deloc uşoară am fost ghidat de Ionuţ Dolănescu, de Didina Dolănescu şi Flori Petrescu, de reportajele şi consemnările din Jurnal Naţional şi de gândurile bine structurate ale Luminiţei Tucă în cartea "Ion Dolănescu o viaţă de cântec". Ţin să mulţumesc pe această cale tuturor celor care au contribuit la rotunjirea acestei cărţi, prin care am încercat să dovedesc că pe ambele maluri de Prut avem aceeaşi limbă românească, aceleaşi cântece duioase şi de ce nu, aceleaşi bucate gustoase."
Ion Proca
... Bunica Gherghina, la anii ei mulţi, ne întâmpină cu voioşie, încearcă şi să zâmbească, iar amintirile o troienesc ca şi în anii de demult. Ţine cu tot dinadinsul să ne spună: "Când s-a întors bunul meu fecior din America, mi-a adus un cadou învelit într-o stofă albăstrie. Am crezut că este material pentru o rochie, pentru că am maşina asta Zinger, care m-a hrănit pe mine şi întreaga familie. Erau ani grei după război şi lumea era săracă, venea să le cos felurite haine şi chimonouri. Bani nu prea erau şi-mi dădeau şi ei ce aveau pe lângă casă. Ionică mi-a zis: 'Desfă, mamă, materialul acela şi ai să vezi ce pâine ţi-am adus...'. 'Mie îmi trebuie pâine tocmai din America?! Slavă Domnului că o avem pe a noastră'. Iar el insistă să-i văd pâinea. Şi ce credeţi că era acolo? O Biblie nouă-nouţă. Cu litere măşcate. Ca să pot citi şi eu. Sunt aproape cinci ani de când ne-a părăsit, dar eu nu mă pot despărţi de 'pâinea' lui care mă îmbărbătează şi îmi dă curaj de viaţă. Citesc Sfânta Scriptură şi mă rog lui Dumnezeu să mă mai ţină pe pământ până se vor împlini şapte ani de la moartea lui Ionică. Aş vrea să-I fac un parastas de şapte ani şi după asta pot să mor liniştită..."
Mică de tot, scundă, ca o copiliţă, împuţinată la trup, i-au rămas numai ochii, de o albăstrime năucitoare, ca brâiele caselor de odinioară. Ochii expresivi denotă vivacitatea acestei fiinţe care a adus pe lume opt suflete. Şi iarăşi îşi saltă gândurile spre amintiri: "Eu am rămas de mică fără mamă. Dar am avut noroc de o mamă vitregă care m-a iubit şi m-a îndrumat pe drumul cel bun. Când m-am măritat cu învăţătorul Radu încă nu împlinisem 16 ani. Şi trebuia să mă dezic de păpuşi. Să le fac pe ale mele. Cu trei fete m-a lăsat Radu al meu înainte de a se prăpădi." Mama Gherghina îşi aminteşte cu înduioşare despre nunta lui Ion cu Maria Ciobanu: "Maică, ce nuntă mare a mai fost! Au venit din toate satele din împrejurimi şi Ion, ca să arate cât de mult o iubeşte pe Ciobanca, a ridicat-o alături de el pe cal, în şa, şi a purtat-o în jurul nunţii ca pe o prinţesă." Dintre fete o laudă mai mult pe Elvira şi pe soţul acesteia. Zice că e un ginere de aur. E mai bun uneori decât feciorii. Că unul dintre ei are vaci cu lapte, dar nu se îndârjeşte spre ea cu vreun urcior de chişleag... "Am iubit copiii foarte mult în viaţa mea. I-am iubit pe toţi, nu am făcut diferenţă între ei. Cu maşina cea de cusut i-am ridicat pe toţi şi am cusut cu ea 40 de ani."
Volumul poate fi găsit la Fundaţia Culturală Ion Dolănescu.
Galerie video
"O viaţă de cântec" de Luminiţa Tucă
Vă invităm alături de noi, într-o călătorie pe aripile timpului, să aflaţi poveşti fascinante, poveşti de viaţă, istorisiri cu şi despre artişti de renume şi deopotrivă oameni deosebiţi. În urmă cu un an, la 20 octombrie, la Muzeul Naţional al Satului "Dimitre Gusti" avea loc lansarea volumului "Ion Dolănescu, o viaţă de cântec", al cărui autor sunt, carte publicată sub egida Fundaţiei Culturale "Ion Dolănescu", apariţie finanţată de Ionuţ Dolănescu din propriul buzunar. Ultima dorinţă a marelui artist Ion Dolănescu a fost să i se scrie cartea vieţii. O dorinţă împlinită, iată! În anul 2008, într-un amplu interviu, mi-a povestit viaţa domniei-sale iar esenţa am conturat-o într-una din Ediţiile de Colecţie ale Jurnalului Naţional. Dar timpul a trecut şi, neîngăduitor, l-a luat dintre noi pe Ion Dolănescu, înainte de vreme. Vestea plecării sale la Ceruri a cutremurat o ţară întreagă iar la înmormântarea marelui artist s-au adunat mii de oameni ca să-şi ia rămas bun, să-i aducă lumină şi flori şi să-l petreacă pe ultimul drum. Deşi era o realitate cruntă, vocea pământeană a artistului care mângâiase sufletele românilor de pretutindeni amuţise în acea după-amiază de 19 martie a anului 2009. Ion Dolănescu ne-a lăsat glasul său cald, conturat de expresivitatea interpretării, în înregistrările de arhivă ale Televiziunii Române, radioului şi ale caselor de discuri la care a imprimat 100 de albume, căci aceasta este zestrea imensă pe care a lăsat-o Ion Dolănescu: 100 de albume pe care a adunat melodii de petrecere, de dor şi de dragoste, balade, doine şi romanţe.
Luminiţa Tucă
"Acest volum este o mărturisire a dragostei, dar şi a admiraţiei pe care generaţii întregi de români au avut-o pentru cel care a cântat tot ce se putea cânta despre viaţă şi moarte, dragoste şi ură, dar mai ales despre iubirea de ţară. Aş dori să-i mulţumesc lui Ionuţ Dolănescu, cât şi colegilor mei de la Jurnalul Naţional pentru sprijinul acordat în editarea acestei cărţi", a declarat vizibil emoţionată Luminiţa Tucă, autoarea volumului.
Fiul interpretului, Ionuţ Dolănescu, a ţinut să sublinieze că nu putea trăi o mai mare fericire decât aceea de a vedea această carte la lumina tiparului, ca o dovadă a dragostei pe care a purtat-o şi i-o poartă tatălui său.
"Un om care şi-a iubit ţara cu toată inima, a iubit şi a respectat publicul", au sunat, la unison, vocile celor care au ţinut să evoce personalitatea lui Ion Dolănescu, respectiv directorul Muzeului Satului Paula Popoiu, realizatoarea tv Elize Stan şi mulţi alţii.
Volumul poate fi găsit în librăriile Humanitas din întreaga ţară şi la Galeria Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti.
